Cum sa încep?Asta-i întrebarea care mă torturează de o perioada destul de lunga.Sa încep de la sfârșit sau de la început ?Cred,totuși,ca o sa încep dintr-un anumit moment și atat,o simplitate banala.
Sorb o gura de vin roșu și înțepător și mă așez pe un fotoliu.Imi furisez subtil mana în buzunar și îmi aprind o țigară.Sunt singur intr-o cămară pustie încolțita de umbre și haine împrăștiate.Ochii-mi sunt blânzi și se retrag pașnic spre sud .
Fumul de țigară îmi învelește constant buzele-mi crăpate.Unii spun ca din cauza vântului tiran și nabadaios,însă eu cred ca e din cauza glasului rece și trist.Parul îmi cade neîntrerupt pe fata,mangaindu-mi pașnic partea stângă a fetei.Obrajii îmi sunt reci și înfocați,iar mâinile îmi dau dovada de pura iubire,încălzindu-se una pe cealaltă întocmai unui cuplu ce nu i-a ajuns o eternitate de iubire.
Am început sa-mi dau seama ca sunt un suflet,un suflet temător,așteptând sa se furiseze ca un hot,și sa tragă ca o amazoana cu săgeți otrăvite de lacrimile singurătății spre mine,îngrozitorul nor de pustietate,negru pe de o parte și de alta,imunizandu-ma la tot ceea ce exercita trăirile.
Zâmbetul tău mă înspăimântă.E un zâmbet sinistru și hazliu,dar totuși vicios.Chiar și cuvintele tale greu înțelese nu mă încântă.Si nu mă încânta,nu pentru ca nu sunt frumoase,ci pentru ca sunt înșelătoare ca și celelalte lucruri frumoase.Imi e teama de tine,și nu mi se înroșesc obrajii când spun asta,dar,totuși,cui nu i-ar fi ?
Simțurile tale sunt duble,la fel ca și trăirile,iar asta este inuman. Este exact ca și cum ai vrea sa fii în doua locuri în același timp.E IMPOSIBIL! Doar suntem oameni…..mașini uzate cumpărate pentru joaca, îmbunătățite și vândute pentru interes,dar totuși împrejmuite și ghidate de sentimente, iar asta este ca o lege inscripționata puternic în mintea fiecăruia dintre noi.
Te aud șoptind în vag și rușinos despre iubirea perfecta.Ce crezi ca e ? Crezi ca sunt nevoie de doua cuvinte ? Crezi ca e o extragere la loto ? O călătorie frumoasa ? Nici pe departe…
Nu trebuie un alt cuvânt pe lângă acesta,pentru ca iubirea,prin simpla ei naștere și forma se numește perfecțiune.
Nu e nici o extragere la loto,pentru ca nu-ti trebuie noroc,și nu te va ajuta cu nimic,iti trebuie doar sprijin și munca.
În ultima parte aveți tendința de a mă contrazice,și e foarte bine,și eu as face la fel dacă as citi asta și ar veni vorba despre o călătorie frumoasa,însă iubirea nu se aseamănă cu ceva frumos.Nu e ceva ce poți face sau poți crea,iar la final sa-ti poti da cu părerea și sa consideri dacă este bine sau mai puțin bine,nu,nu și nu!
Atunci când doi oameni,iar aici trebuie sa impunem termenul de știință exacta și sa punem în relief numărul exact,pentru ca acesta nu deriveaza,nu se schimba niciodată,va rămâne mereu constant,vor petrece o eternitate împreună,iar cum omul a dobândit pe parcurs anumite atribuții și a mai fost influențat și de anumite trăiri,va deveni egoist și își va mai dori o eternitate,apoi încă una,și încă una,pana va ajunge la o eternitate de eternități.Putin cam absurd,nu ? Da,și mie mi se pare,dar noi nu putem înțelege asta încă.
Însă,putem sa privim iubirea ca pe o doamna frumoasa,pe care o putem invita la dans,și cu care ne putem petrece întreaga seara ideala,iar la final putem doar sa-i cerem o eternitate,apoi încă una,și încă una,și tot așa….
pentagrameaurii 